Fiecare nouă achiziție a unui accesoriu de adus acasă, fiecare nouă plăsuță din care scoate capu’ un alt obiect, lasată conspirativ în vreun colț sau în portbagaj, sunt secundate de mirarea întrebătoare: “dar nu mai ai un din ăsta? Unde-l mai pui?”. Nu putem reda întocmai răspunsul, e ceva între o privire amuzat dezaprobatoare și plictiseala deja agasată a cuiva care iar trebuie să explice Evidentul, pentru el, alias Necunoscutul, pentru noi. Da, da, încă ne sperie necunoscutul micilor obiecte multe care-și așteaptă un loc în spațiu. 🙂
Foto: Theo Manusaride
Dacă ești o fire atașată până în porii existenței de ordine, rigoare, lucruri prestabilite și impecabil distribuite în regatul domestic, rândurile ce urmează îți vor face rău. Dar te îndemnăm să le citești ca terapie, pentru atunci când te vei simți vinovat că ai luat în sfârșit ceva ce ți-a picat cu tronc, cu care încă nu știi ce să faci, și care-ți dă cu virgulă în ecuația ta perfect ordonată.
Dacă, în schimb, lași decorațiunile & detaliile să go with the flow – le mai schimbi, le tot redistribui, le mai faci cadou etc. -, atunci povestea noastră te va liniști. Ești foarte bine, se poate mult mai rău. 🙂
Foto: Corina Mărgărit
Ținem să vă spunem această poveste din două motive:
1. Pentru a ne înțelege stilul.
2. Pentru a vă înțelege voi înșivă stilul.
Toți cei care ne vizitează se minunează de cum putem ține în echilibru atât de multe detalii. Le explicăm că la rândul nostru și noi ne-am minunat și că Wizard of Ochișoru, Bogdan, are grijă ca oricât de multe aduce să mențină echilibrul delicat între stil și cluster.
Mai mult decât atât, toate micile obiecte pe care le găsește, le creează sau le cumpără dau o tușă inconfundabilă locului, îi dau căldură, un amestec numai al lui și te fac să te simți exact ca-ntr-o casă frumos locuită până în cele mai mici gesturi și detalii. Divergențele noastre, grupul ordonaților-pragmatici versus creatorul-artist, se cam topesc când vedem rezultatul. Da, sunt multe, da, ne cam pică fața când mai vedem cum vine cu ochișorii luminați cu pradă nouă, însă felul în care le îmbină, le mută, le grupează face totul în spațiu. Și îți mai dă și un sentiment liniștitor, al unei ordini subtile în splendoarea diversității.
În același timp, reușește să imprime mood-uri diferite aceluiași cadru – căci mai greu cu schimbatul pieselor mari, din premutările celor mici te joci cu vibe-ul atmosferei. Așa se nasc acele mood-uri surprinse de noi mai ales serile, când recapitulăm fiecare ce a mai creat și alegem și câte o piesă care să umple cu ritm momentele, în Muzici și Faze.
De la un sezon la altul, pe etajera din living
De la cluster la stil
Acum, că ați înțeles ce se întâmplă la noi, să vorbim despre voi. De-a lungul colaborărilor pentru proiecte de amenajare ne-am lovit de replica: “nu mă bag la accesorii, pur și simplu am pus stop, nu știu ce să aleg ca să meargă și câte să iau”. E un punct de vedere cât se poate de valabil și nu încurajăm oricum aruncarea bugetului pe tot ce-ți pică cu tronc la capitolul briz-briz-uri într-un moment anume. Atâta timp cât ai ajutor de specialitate, sigur rezolvi decorul fără retururi, prea multe dileme & răzgândiri.
Dar ce se întâmplă în timp, când va trebui să decorezi de Crăciun, de exemplu, sau peste patru ani, când vei avea alte experiențe și vei simți nevoia unei schimbări? Pe care, firește, o vei contura la nivelul detaliilor, set-up-ul de bază va rămâne pe poziții.
Transformări la distanță de doi ani, în dormitor
Până la povestea lui Bogdan, care constant schimbă mood-ul încăperilor prin noi decorațiuni sau prin felul în care le mixează și care știe să transforme cluster-ul cutiilor în așteptare într-un stil personal, vorbim despre tine sau despre mine, care locuim în spații poate nu atât de ample, care știm cât de cât ce vrem, dar ne cam blocăm la câte accesorii să luăm, dacă să le luăm și când/dacă ar trebui să ne oprim.
Natură în schimbare cu radioul ‘de lemn’: ce a apărut și ce a dispărut de-a lungul câtorva luni.
Teama de a greși
Dacă vă așteptați la un număr de aur sau vreo proporție, vă vom dezamăgi. Nu există reguli stricte, e ca-n viață. Ce știm că există și ar trebui înlăturată e teama de a greși: “și ce fac dacă nu se potrivește?”. E drept că la noi încă nu sunt acele superbe mici târguri în care ne vindem lucrușoarele frumoase care încep să ne prisosească prin casă, dar există soluții și după olx. Iar teama de a greși chiar nu e bine să bântuie.
Presiunea aceasta atât de mare a “lucrului ideal”, a “investiției ideale” ne blochează pe mulți. Dar, permiteți-ne să fim un pic intruzivi, în această cultură a noastră mai provincială, unde banii (nu puțini) cheltuiți pe outfit-uri în trend, ca și răzgândirea sau numărul achizițiilor fashion sunt încurajate: și-a conturat cineva vreodată un stil (pornim de la cel vestimentar) fără a încerca, a trece prin registre, a învăța să mixeze? Știm, când vine vorba de acasă, unde mixurile nu se văd din afară, nu ies în oraș, presiunea asupra bugetului e mai mare. În același timp, dacă mulți dintre noi ar acorda la fel de multă grijă atmosferei interioare, s-ar convinge cât de interesant e, nu mai zicem și cât de plăcut, să-ți chemi din când în când prietenii în oraș… la tine acasă.
Momente și schițe pe cufărul din fața garajului
Omul din greșeli detalii învață
O bună perioadă de timp eu (Mădălina) am refuzat să iau accesorii: știam că nu e gata miniapartamentul, nu știam exact când va fi gata și așteptam așa, într-un spațiu cam dezolant la capitoul personalitate. Bogdan a început, pur și simplu, să îmi facă cadou constant decorațiuni: ba din ciment, ba ceramică, ba câte-un buchet de flori uscate, ba câte-un suport cool de lumânare, ba câte o căsuță în miniatură etc. Când mă vedea, în magazine, că mă apropii de ceva, îl ridicam de pe raft și simțea că încep dilemele & inspecția, îmi spunea râzând: ți-l iei tu sau ți-l iau eu dacă nu te văd cu el la casă. 🙂
Dacă nu aș fi fost trecută prin a avea decorațiuni, a jongla cât de cât cu ele în decor, a vedea ce-mi place mai mult, ce-mi place să fotografiez mai mult din cameră, probabil și acum aș fi fost blocată de teama de a greși. Pentru mine a însemnat enorm să învăț să mă joc, să ies un pic dintr-un pragmatism cam inflexibil, care dăuna grav atmosferei. Este și cea mai la îndemână metodă să înveți să-ți exprimi stilul. Nu știu câți dintre noi vor contura mai mult de, să zicem, trei, hai patru case de-a lungul unei vieți, așa că în cea mai mare parte a timpului vom exersa la capitolul detalii.
Nu te poate învăța nimeni ce-ți place, o vei simți însă experimentând. Nu vorbim acum de sume exorbitante aruncate în acest proces, ci de lucruri mici care te ajută să te exprimi mai bine în spațiul tău, să-i dai contur și sens. Oricât de auster ți-ar fi stilul, nu-ți refuza această experiență. E ca și cum ai spune că apreciezi gusturile fine ale mâncării, dar nu ieși niciodată, ca alegeri, din bucătăria italiană. Nu ai cum să te descoperi.
Și, tot ca-n viață, e mai mult decât sănătos să faci schimbări: lucrurile din jurul tău sunt oglinda pasiunilor ce se nuanțează, a experiențelor ce se diversifică, a gusturilor tale care se lărgesc, a oamenilor pe care-i întâlnești. Nu e firesc să rămâni încremenit cu aceleași accesorii și peste cinci ani. Dă-ți libertatea jocului, fără ea nu poți crea. Nu există greșeli, vorbim de mize atât de mici, ca risc, și atât de importante pentru tine. Există doar plăcerea și surpriza (re)descoperirii.
Cu siguranță sunt multe întrebări cărora poate nu le-am răspuns, nici nu am avea cum într-un articol. Lăsăm mai jos o galerie a detaliilor care, mai mult decât cu răspunsuri, vă poate ajuta cu inspirație și idei.
⇓click pe imagini pentru a le vedea mai mari
Fotografii: pe lângă imaginile din arhiva noastră (cele mai multe semnate de Alex și Ștefan), le mulțumim pentru surprinderea detaliilor în schimbare Corinei Mărgărit, lui Theo Manusaride, Monicăi și lui Adrian, de la Deer’s Photography.
