Cele mai multe imagini sau vizite la noi se lasă cu “și cum ai făcut asta?” sau “cât ți-a luat să arate așa”, până la mai sensibila “cât de mult trebuie să investești pentru o casă la fel?”. Bugetul, dincolo de frumosul la care aspiri, rămâne un subiect fierbinte, care imprimă, din ce am văzut noi, două reacții diametral opuse: de pe o parte, temerea că doar cu o sumă (foarte) considerabilă poți obține altceva; pe de altă parte, încrederea că o poți “fenta” cu soluții mai ieftine, și va arăta la fel de fain. Nu credem total nici în prima, nici în cea de-a doua, așa că începem medierea pornind de la experiența proprie a cheltuielilor per proiect.
Cum vedem noi o amenajare?
De fiecare dată ne ia prin surprindere această întrebare și ne amuză că majoritatea interlocutorilor se așteaptă să descriem Ochișoru. Nu tocmai, în funcție de stilul fiecăruia, vedem lucrurile altfel. Cu siguranță crâmpeie ale casei noastre îi inspiră pe mai toți cei care aleg să se sfătuiască cu noi sau să ne dea mână liberă într-ale decorului de acasă. Și la fel de sigur, chiar și inconștient, încercăm să imprimăm măcar un pic din căldura Ochișorului în alte spații, mai ales sub forma detaliilor, accesoriilor, texturilor. Dar asta-i altă discuție.
Cât costă?
A doua întrebare, după ce a fost luat pulsul stilului, lovește sigur – Cât costă? Aici prejudecățile se multiplică, cum spuneam, alimentate de multe ori de “credința” că magia există chiar și când vorbim de costul unor finisaje impecabile. Nu, magia nu există și nu putem (cel puțin nu noi) reinventa apa caldă. Că există artificii de încredere ce reduc bugetul, Da. Dar a crede că, gata, ai câteva mii de euro și sigur reușești să dai o față nouă apartamentului și să schimbi și finisajele, asta Nu. Pentru că totul, de la plinta la vopseaua pe care le folosești, va avea ceva de spus în final. Ceva ce nu poate fi ascuns sau pus într-o cu totul altă lumină de un accesoriu cool. Pe scurt, cu un buget foarte mic nu vei obține și atmosferă, cel mult un cadru corect.
Și, ca să nu o mai lungim cu teoria, trecem la practică.
Soluții de salvat bugetul
În octombrie, cum vă spuneam, am refăcut total bucătăria. Cost total: 6.500 euro. Cost estimat inițial de noi: 4.500 euro. Știm, la o primă vedere îți vine nu să pipăi și să urli Este, ci să strigi: “Pe Ceee?!?”. La o doua vedere, costul este unul cât se poate de normal având în vedere că:
◊ Am dat jos toate finisajele, aproape tot ce era pe pereți.
◊ A fost demolat barul înalt, din beton sănătos.
◊ A fost dat jos tavanul, au fost refinisate și chiar dublate grinzile acum aparente.
◊ A fost refăcută instalația electrică.
◊ A fost retrasat traseul țevii de gaz: în locul vechiului aragaz, avem acum caloriferul pe perete.
◊ Au fost și update-uri la instalația sanitară, în special la scurgere.
◊ Am înălțat ușa de la intrare (operațiune complexă la casele vechi) și, evident, am luat o ușă mai mare în loc.
◊ Tot ce se vede, de la luminatoarele cu lumină reglabilă la dulapurile cu veselă și la electrocasnice, este nou-nouț. Singurele piese rămase din vechea bucătărie sunt bateria chiuvetei și mașina de spălat vase (un Whirlpool de toată lauda, ascuns în insula centrală, sub chiuvetă).
Am inclus toate costurile, de la sacii de rafie la căratul molozului, în bugetul final. Ce mai trebuie adăugat este că, la fel de normal, prețul total ar fi trebuit să fie mai mare. O parte a manoperei – dărâmatul în special, lavabila de după, finisarea grinzilor, retușurile de după instalarea mobilierului, montarea lămpilor etc. – sunt făcute cu prețul febrei musculare a echipei extinse Ochișoru. Și asta pentru că talentul lui Bogdan e dublat de o îndemânare reală într-ale șantierelor (dacă am învăța și restul operațiunilor, chiar că am avea o meserie de viitor). Nu mai punem la socoteală Designul, care în cazul nostru a fost din partea casei. Și nu putem la socoteală nici accesoriile, colecționate în timp.
Mobilierul pe comandă este de la IKEA, electocasnicele sunt Beko și Gorenje, nothing fancy, cum ar veni, totul moderat. Vitrinele decorative, în care stă vesela, sunt tot IKEA: Bogdan a reușit să taie perfect un corp dublu, ca să obțină trei unități de depozitare spre ușa de la intrare, în loc de patru: și asta ca metodă de a reduce costurile, un corp lucrat pe comandă aici ar fi urcat bugetul. Din trei vitrine a câte două uși, a obținut în urma tăierii un corp de depozitare cu trei uși înspre intrarea în casă, iar o vitrină dublă, neatinsă, a rămas înspre intrarea din living.
Un singur rabat a făcut, în ideea că poate fi înlocuit la un moment dat, când ne mai lovește vreo economisire. Despre singurul artificiu pus în practică în bucătărie și despre alte patru experimentate în proiectele de acasă, care te ajută să reduci bugetul, mai jos. Dar să nu vă așteptați la magie pe toată linia. Până la urmă, atunci când vrei calitate și atomsferă, e musai să-ți asumi niște costuri.
1. Lambriul din PVC
Știm, nu sună foarte designish, dar face treaba fără să dai jos alte “treburi”. Scurt și la obiect, peretele bucătăriei noastre îl poartă destul de grafic și convingător. Se montează relativ ușor, cu un adeziv special, nu a fost nevoie să dăm jos faianța din anii ’70, relicva casei vechi care a rămas ascunsă sub el. În proiectul ideal, Bogdan și-ar fi dorit ca întregul perete să fie placat cu scândură, deci lemn, ce apoi urma să fie finisată. Costul, ca și timpul în care ar fi fost gata ar fi fost cu siguranță de cam șapte ori mai mare. Acestea fiind spuse, scândura îi va lua locul atunci când vom fi, din nou, pregătiți. Până atunci e o soluție de încredere, care de ani buni își demonstrează eficiența și în baie.
2. Lambriul de exterior
Că tot am ajuns la capitolul lambriu, căsuța e îmbrăcată cu vinyl-siding, un lambriu de exterior pe care-l vedeți mai ales la căsuțele americane, dar și la cele nordice sau franceze. Marele avantaj e că îl montezi peste fațada existentă (care, la o adică, poate fi oricât de odioasă) și gata. Nu e simplu ca-n reclame, nu îl montezi tu cu mânuța ta, dar ca amploare a șantierului ieși foarte bine. Noi îl spălăm cu furtunul de primăvara până toamna, arată mereu curat și cam asta e unica întreținere. Când pui în balanță ce ar însemna tencuială proaspătă, plus finisare & textura finală (că e tencuială decorativă, că-i altceva), plus întreținere, vei fi tentat să-l alegi. Culoarea, cu protecție UV, e garantată 50 de ani.
Șarmul îl lăsăm la aprecierea privitorului.
O fotografie aleasă intenționat cu cer nordic. 😉 Înainte de siding-ul gri, am avut galben pal, dar nu s-a mai potrivit de dimensiunile pe care casa le-a căpătat prin izolarea și a părții din față, partea dinspre curte adică.
Foto: White Ruffles Photography
Câteva detalii din cel de-al doilea șantier dedicat lambriului de exterior, după ce casa a fost izolată. Inițial lambriul cel galben a fost aplicat direct pe vechea fațadă odioasă. Deși se zice că acest tip de lambriu ar asigura totuși o izolație, vă spunem din proprie experiență că nu prea ține, e nevoie de izolație clasică pentru o casă.
3. Pardoseală din lemn, vopsită. Lambriu de lemn vopsit, pentru interior.
Sunt și situații când scândura tăiată pe dimensiuni, cu care plachezi pereții și pardoseala, creându-ți propriul lambriu, e cea mai bună soluție. A fost cazul amenajării garajului, unde o mașină de tăiat deșteaptă, o echipă experimentată și multă scândură au transformat cum nu se poate mai fain decorul. Scândura vopsită, pe lângă amprenta pe care o dă spațiului, a fost cea mai bună soluție, din toate punctele de vedere, pentru a îmbrăca pereții și podeaua fostului garaj. A fi mers pe soluții mai prețioase, având în vedere că vorbim de un refugiu de relaxare în serile răcoroase de primăvară/vară sau de cameră ocazională de oaspeți, chiar nu renta și nici nu i-ar fi dat aerul acesta de căsuță de vacanță, la mare.
4. Pereți decorativi, iluminați smart
Un tapet accesibil, un autocolant, un print fain se găsesc destul de ușor acum. Dar ca să nu obții un spațiu cum ai mai văzut, adaugă altceva. Mai pe scurt, dacă ai găsit un super tapet la Hornbach (cum e al nostru, din dormitor), logic că nu-ți vei lua și aplica tot de acolo, nici măcar de la IKEA. Vânezi una care să te ducă în ‘n-am mai văzut’, evitând asocierile predictibile pe care le fac cei mai mulți. Aplicele din dormitor sunt Louis Poulsen, un model retro foarte decorativ. În plus, și la noi au apărut în ultima vreme retro boutiques cool, unele cu prețuri accesibile, preferatul nostru este Circa. Cât despre shop-uri cu design nordic, ai de unde alege. Noi alegem Combic.
5. Detalii și amintiri resuscitate, gheșefturi de la magazinele de profil
Am detaliat deja în articolul despre design = discreție că, dacă vitrina sau comoda, sau canapeaua sunt mai acătării sau ‘de design’, cum zice lumea, nu trebuie să rămâi blocat în fața accesoriilor high-end ca fetița cu chibriturile. Amintirile tale resuscitate, de la poze alb negru la pietre de pe plajă, și câte o raită prin magazinele mari de profil (mai ales în perioada reducerilor) scot în cale gheșefturi, cum le zicem noi, care vor imprima cu siguranță o stare cosy casei.
Coronițe decorative colecționate de-a lungul timpului și poze vechi, înrămate. Dau minunat pe grinzile recuperate, în dormitor.
Spune Nu casei de tranziție
De ce ne-am lungit, testându-vă răbdarea? 🙂 Toate aceste argumente și soluții care, iată, există, sunt posibile, ne ajută să formulăm un principiu la care ținem: Spune Nu casei de tranziție. Este cel mai bun termen pe care l-am găsit în a o descrie, având în vedere timpurile în care trăim. E vorba de casa pe care alegem să nu o tratăm cu prea multă atenție și în care nu vrem să investim, că, deh, sigur nu vom sta mult în ea. E o scuză care nu ține atunci când te duci prost îmbrăcat la o petrecere, pe motivul că oricum nu stai mult.
Chiar dacă stai în chirie, chiar dacă cauți de doi ani apartamentul sau casa visurilor, nu încropi haotic, nu te zgârci nejustificat visând doar la ce va urma. Te-ai gândit că poate nu ești pregătit pentru frumusețea ce va să vină, ca unul care încă nu i-a simțit gustul, nu știe de unde s-o apuce? Am mai zis-o și o repetăm: în câte case vom trăi de-a lungul unei vieți? În mai mult de patru noi zicem că nu (excluzând posibilitatea de a fi niște fericiți rentieri). Cu atât mai mult merită să-ți conturezi cu grijă micul univers, oricât de temporar ar fi – e oaza care te protejează de realitățile brute ale orașului / lumii. Cu cât e mai armonios închegat, chiar dacă provizoriu, îți va redesena mai sănătos și mai inspirat aspirațiile.
Să fie un 2018 Frumos!
