Înainte poveștii trebuie să recunoaștem că niciunul dintre noi nu a urcat vreodată pe o placă de surf, în afara celei care a ajuns în curte.
Cum a ajuns la noi?
Prietenul nostru, Florin, care aproape face parte din echipa Ochișoru, ne-a zis că vrea să ne aducă o placă de surf. Am zâmbit optimiști, asta mai lipsea din decorul marin al Ochișorului. Peste câteva săptămâni a reușit să urce placa, care stătea degeaba în garajul unui unchi de-ai lui, într-o dubă cu destinația București. Când am văzut-o acasă am cam rămas paf: era maaare – are peste doi metri lungime; era clar că a fost o placă de windsurfing – asta spunea fanta unde era cândva introdus micul catarg; ne-a plăcut mult pattern-ul de anii ’70-’80, pe care l-am idenfiticat și datorită etichetei: Made in West Germany.
A stat o vreme pe plajă, apoi în grădină, apoi Bogdan a adaptat-o căsuței: a revopsit-o, i-a anulat prinderile, i-a atașat o aripioară de rechin, a adăugat o bandă led pe conturul ei, ca să fie iluminată fain. În cele din urmă, au început dilemele: unde i-ar sta cel mai bine?
Am încercat în dormitor, suspendată pe peretele cu tăblia, dar s-a dovedit prea mare pentru cămăruța noastră retro. Ne-am gândit și la partea de sus a peretelui din living, deasupra grinzilor, dar părea și complicat, și că ar fi rămas cumva ascunsă în decorul camerei – era nevoie de un spațiu amplu care s-o pună în valoare. A ajuns suspendată pe “tavanul” foișorului, într-o seară în care Bogdan, fumând în canapeaua de aici, își rotea privirea… în sus și în căutarea unei soluții. L-am văzut cum a țâșnit brusc după ruletă… și aia i-a fost. I-a găsit locul între două pânze iluminate cu o constelație de led-uri calde. Acum creează efectul unei scufundări visătoare.
Procesul transformării
Anul ăsta vrem s-o suspendăm pe calcanul vecinului, peretele ce străjuiește plaja. 😁
Quite Fanatic, aren’t we?
Fotografii: Ștefan Leoveanu și Florin Simina
