Dacă până acum v-am arătat în special partea frumoasă a traiului acasă, am zis să vă introducem și în cum arată zilele de șantier, care nu sunt deloc puține. Deh, atmosfera fină cu multă muncă se ține. Multe lucruri pe care le admirați în căsuță sunt transformate de Bogdan, care de mulți ani și-a făcut mâna pe salvat piese pe care cei mai mulți le vedeau doar “bune de aruncat”.
Avem trei cufere vechi, două românești și unul franțuzesc (plăcuțele și hârtiile pe care le mai purtau zdrențuite confirmă), toate găsite în gunoaiele cartierului. Începem proiecția cu cel franțuzesc, descoperit într-o stare care ne-a făcut, inițial, să nu vrem să i-l arătăm lui Bogdan. La zece minute după ce l-a văzut în telefonul meu, delegația Ochișoru era deja în mașină să aducă cufărul din gunoaie acasă.
Bogdan a refăcut, bucată cu bucată suprafețele textile deteriorate, i-a întregit stinghiuțele și balamalele, a vopsit cu spray-ul, l-a curățat bine și la interior, i-a adăugat roți.
Primul cufăr salvat al Ochișorului este al unui vecin care l-a scos la poartă, cam putrezit de la cartofii pe care-i purtase îndelung înăuntru. În lipsa vreunei reacții a vecinului, Bogdan a târât cufărul, ce se cam dezintegra, în curte. Iată-l surprins în 2014. Nu am prins operațiunea de recondiționare, a avut loc cu mult înainte să ajungem noi la Ochișoru.
Curtea în 2014, cu siding galben deschis și bambușii mai tineri. 😉
Cel de-al treilea cufăr, salvat vara trecută, a venit de pe un câmp unde colocatarii cartierului s-au gândit că e un loc bun să arunce gunoaiele… Cum explorăm mai tot timpul pe jos zonele din jur, l-am zărit și, recunosc, nu mi-a venit să-l ating. Ștefan a fost mai curajos, iar apoi ne-am sfătuit dacă să-i spunem sau nu lui Bogdan – v-am zis doar că ne cam sperie posibilitatea înmulțirii lucrurilor și așa multe. 😁 N-am rezistat tentației, delegația masculină a Ochișorului s-a pus în mișcare, în cincisprezce minute cufărul era în curte.
Iată ce a urmat în galeria de mai jos:
A curățat toată pânza mult prea deteriorată și a finisat suprafața de lemn, care-și poartă frumos imperfecțiunile. Asta după ce a intervenit și la curățarea și completarea chingilor de lemn & a celor metalice.
Vă arătăm toate aceste culise pentru a înțelege mai bine că unicul sau diferitul se obțin cu multă muncă și cu asumarea unor etape mai puțin curate & lejere. Nu facem asta însă decât pentru noi și, maximum, pentru câte un proiect de amenajare pe care-l semnăm, în care ne face plăcere să lăsăm mai mult din spiritul Ochișorului.
Plăcuța de identificare a cufărului negru, franțuzesc
Nu-i învinuim pe cei care aruncă obiectele vechi – e foarte puțină educație la noi în ce privește reciclatul creativ și recondiționarea, puține ateliere specilizate ș.a.m.d. Rolul designerului de interior e și el de cele mai multe ori tradus în profesionistul care face un mix de piese ready-made. Nici asta nu e de blamat, nu-i ușor și nici la îndemână să restaurezi și să salvezi: ia timp, efort și necesită investiție, asta când ai identificat deja de unde poate veni ajutorul.
Visul nostru este însă să vedem din ce în ce mai multe căsuțe unde vechiul este reinvestit frumos, cu respect și ingeniozitate. Și vom încerca, ca și până acum, să contribuim cât putem la asta.
Fotografiile vin din telefoanele întregii echipe în zilele de șantier.
1 comment
Buna ziua, detin un cufar realativ ca cele restaurate de dvs. As dori sa stiu cum as outea sa- l restaurez si pe al meu?
Multumesc
Andreea