Sunt puține momentele în care stăm pur și simplu acasă. Celor care ne invidiază pentru raiul în care trăim, le spunem că ne ajută cu siguranță la echilibrul psihic pus la încercare de celelalte activități. Doar că, din păcate, nu prea ne rămâne timp de loisir pur și simplu acasă printre proiecte de amenajare, vizite, planuri, întâlniri.
Dar și când ne rămâne, încercăm să facem frumos, împreună.
Putea fi și era o duminică domoală, în familie. Era unul dintre puținele weekend-uri în care venise în vizită mama lui Bogdan – Amalia, pentru noi toți (botezată de Bogdan când era mic) Mali. Fusese ziua lui Mali așa că lui Alex îi vine ideea să-i facă cadou câteva poze la Ochișoru – spontane, de duminică. Apoi îi spune și lui Bogdan că ar fi frumos ca unicul fiu să se alăture. Numai că unicul și talentul fiu face la poze ca pisica la apă. Dar era duminică, eram toți, era Mali și mai era obiectivul tatălui lui Bogdan, cumpărat în 1960, din Sankt Petersburg. Alex și-l pune pe aparat.
Colecția de aparate, obiective și aparate de mărit a tatălui este integrată Ochișorului. Iar pozele lui au fost introduse de Bogdan tablourilor din casa de la Sibiu.
Povestea acestui obiectiv e una dintre poveștile noastre preferate de la Mali:
“Copiii mei, din Sankt Peteresburg eu îmi doream un serviciu de masă, argintat. Victor – un teleobiectiv. Stabilim că le luăm pe amândouă. Obiectivul îl găsim la un evreu care ne cere avans – erau câteva sute bune de ruble. Nu vrea să i-l dea lui Victor, mă roagă pe mine să negociez, eu îi promit că vin cu rublelele și acceptă să-mi dea teleobiectivul. Vin, plătesc și îmi dă obiectivul într-un mănunchi de ziare, de putea fi orice în acel șomoiog. Luăm fericiți obiectivul, Victor îl pune pe aparat – nu funcționează. Îl montează din nou, încearcă – nimic. Ne întoarcem sperând să-l regăsim pe evreu, cam speriați că ne-a păcălit. Îl găsim tot acolo, ba chiar începe să râdă când ne vede. Îl blocase intenționat și recunoaște:
– Nu aveam de unde să știu că îmi aduci toți banii. A fost metoda mea de precauție”.
O parte dintre aceste imagini sunt făcute cu acest obiectiv. Datorită lui și a felului în care știe să-l folosească Alex arătăm cu toții atât de bine – deși totul a fost spontan, ca să nu o ținem pe Mali prea mult în curte – nu se simțise deloc bine cu câteva zile înainte.
Sepia
Nu am vrut să publicăm povestea și imaginile până nu a primit Mali fotografiile în mână, la Sibiu. Unde am fost cu toții să-l comemorăm pe tatăl lui Bogdan – una dintre cele mai frumoase comemorări (dacă se poate spune asta) la care am participat. Asta pentru că sunt oameni care lasă în urmă un anumit tip de energie și de trăire care le îmbracă acțiunile, amintirile și momentele celorlalți. Acum știm sigur că e așa.
