Garajul transformat în living de vară

Există un colț al acareturilor în fiecare casă. Unii îi spun debara, alții boxă, alții garaj – după posibilități. Cu mulți ani în urmă, mașina oficială Ochișoru intra în al ei garaj, cu uși ce rabatu și tot dichisul. Ușile și mecanismul au rămas pe poziții, doar că, de-a lungul mulților ani, locul mașinii l-au luat acareturile. Piese salvate sau pur și simplu depozitate, unele uitate, cum se întâmplă în orice garaj deviat de la scopul de bază. Prin 2014 rămăsese loc de o cărare de acces care deja nu mai garanta că te putea duce în celălalt capăt al încăperii.

Pisicile știu tot timpul care-i cel mai bun loc.

La începutul lui 2015, o casă de producție ne întreba senin dacă ar putea filma în garaj. Aproape ne-a pufnit râsul:

– Sigur că da, dacă puteți îngrămădi toate echipamentele și probabil cei 40 de oameni pe culoarul de 40 de centimetri ce se mai vede liber.😄

– Ah, nu, noi ne gândeam să fie tot scos afară.

(un mare buton de panică ne îmbujora fețele 😟) – Să scoatem tot afară? Afară unde? Cum adică tot?

– Trimitem o echipă și câteva dube.

Ne-am perpelit bine vreo două nopți până când a venit echipa și s-a perpelit bine și ea. A durat aproape două zile să fie dus TOT și s-au umplut ochi vreo trei dube (!!!).  Dar ocazie mai bună de a fi confruntat cu cât ai putut să aduni și cât vei (re)folosi, de fapt, nici că se putea. A fost o scânteie ce s-a aprins, Bogdan a refuzat din acel moment să mai depoziteze ceva în garaj.

Undeva la început de 2015: garajul golit și lambrisat

În felul lui radical de a se ține cu dinții de ce-și propune, mai ales când vine vorba de amenajări, a demarat planurile pentru transformarea garajului în living de vară, locul unde prietenii au început să înnopteze încă din vara lui 2015 și unde noi ne-am petrecut mai ales serile de primăvară și de toamnă, când răcoarea din foișor ne alunga spre căldura garajului închis. Tot garaj îi zicem și acum, spre confuzia generală a tuturor, care nu înțeleg la ce spațiu ne referim, ei nevăzând, pe bună dreptate, niciun garaj în curte. 🙂

Foștii proprietari foloseau, în 2001, acest spațiu drept bucătăria casei – destul de ciudat că era cu totul în afara spațiului de locuit, dar fiecare cu preferințele lui. Primele intervenții au constat în ușa metalică, de garaj, ce rabata, cu tot cu sistemul ei, acum prinsă sandviș între lambriul interior (din lemn) și cel exterior, al construcției (vinyl-siding, din PVC).

Adevărata revoluție s-a întâmplat însă în primăvara lui 2015, după golire: a dat jos podul, lăsând bârnele aparente, și au apărut cele două luminatoare în acoperiș; a fost totul lambrisat, apoi vopsit. Turcoazul nu a fost ideea lui Bogdan, făcea parte din brief-ul casei de producție – dădea bine pe cameră, chiar dacă dușumeaua și scările erau vopsite închis, ca și bârnele. Albul, de la dușumea, la plinte, scări & bârne, a fost însă opera lui, post filmare. Voia să destindă cât mai mult tucoazul și i-a ieșit. Când e inundat de soare, garajul te transportă pe nesimțite spre apele turcoaz ale Greciei, de unde vin burețeii de mare, cele mai multe pietre și scoici.

Când e inundat de lumină…

Ca prietenii să doarmă bine, am avut grijă să luăm saltele bune, iar patul de sus e atât de confortabil încât e mai tot timpul ocupat de motanul Nicolae. Bineînțeles, structurile improvizate din paleți au fost înlocuite de divanul IKEA jos, și un cadru metalic vintage, sus.

Singurele schimbări pe care le-am tot făcut în configurația garajului a fost un du-te-vino între fotoliile Chesterfield și masa de dining, din living. Ajunsesem să petrecem atât de multe seri în garaj încât am adus masa de dining din casă, ca să ne bucurăm de cină cât mai confortabil posibil. Și nu pentru că nu ne plăcea în casă, ci pentru că deschiderea garajului spre foișor & grădină ne-a făcut întotdeauna să ne simțim “mai afară”. Cinele din casă se traduc pentru noi în winter is coming!

Motanul Nicolae petrece la fel de mult timp și pe scaunele de regizor…

În 2016, la Romanian Design Week, Bogdan a avut ocazia să stea de vorbă cu unul dintre reprezentanții Krads Architects (Islanda), al căror proiect prezentat în cadrul expoziției “A turn for the better”, dedicată țărilor nordice, era tocmai despre transfomarea garajelor în spații de locuit – “2.5 x 5 meters” e intitulat și deja cuprins într-o carte. Garajul nostru tot pe aici se învârte ca dimensiuni, iar imboldul lor și sentimentul nostru au în comun concluzia că îți face atât de bine să furi cât mai mult din zonele de depozitare pentru a le deturna în loisir pur și simplu, acasă.

Extras din cartea dedicată schimbărilor de perspectivă asupra spațiilor de locuit, propuse de arhitecți în Islanda. Am fotografiat doar două pagini dedicate proiectului Krads Architects, focusat pe reconversia garajelor. 

Începeți să faceți ordine, vă zicem, știm cum e când vezi trei dube plecând, dar știm cum e și când câștigi o cameră întreagă! Și iată câte poți face cu ea, câte emoții și experiențe noi îți poate da. E un mare extra la capitolul timp de calitate acasă.

Ochișori de sticlă, suspendați în ce a fost cândva podul arhiplin al garajului

Spațiile de depozitare sunt un fel de fetiș cultural la noi. Multe apartamente ajung să fie cam sufocate de… rafturi și dulapuri. Cu toții vrem cât mai multe spații de depozitare, de parcă am trăi în dulapuri, și nu în afara lor. Ordine și disciplină sau cât mai puține de depozitat vă dorim. E o vorbă cu dublu tăiș, dar care în contextul acesta se potrivește – “ce nu avem nu ne trebuie”. 😉

Poate părea cel puțin contradictoriu că tocmai noi, care vă recomandam să nu vă fie frică de accesorii, să învățați să vă jucați cu ele, facem acum pe riguroșii. Există o explicație: dulapurile nu se umplu, în general, de accesorii, și oricum nu vă recomadam excesul. Dulapurile se umplu cu cele 7 geci sau 7 perechi de ghete din care purtăm maximum 3 pe sezon, cele 5 cratițe de același fel, 12 păturițe, ca să fie, alte gadget-uri și ustensile pe care, dacă nu le-am folosit / purtat timp de un an, e semn că trebuie să ne despărțim de ele. Iar la următoarele reduceri și oferte să fim mai cumpătați.

Ziua și seara, în garaj – același Dream. 

Mai jos, alte câteva detalii meșterite de Bogdan pentru garajul lui nostru. 🙂

Tablele ruginite care pentru mulți trec drept opere de artă au ajuns în curte aruncate de o furtună, de pe casele vecinilor. Bineînțeles că noi am fost pentru “aruncat”. Câteva luni mai târziu Bogdan le-a înrămat și iluminat. Instalația atașată te lasă să le schimbi culoarea luminii în funcție de mood și ce contrast îți place. Noi am ales turcoaz. Măsuța este făcută dintr-un fund de butoi vechi.  

Imaginați-vă o după-amiază de vară, lumină caldă, lăptoasă, toropeala aceea familiară, un evantai abia mișcând aerul, picături de apă prelingându-se agale pe un pahar, conversații vălurite de sunete și umbre. Dați play.

#ochișoruspirit în garaj

Fotografii și soundtrack: Alex Boghian, în 2015.