Iată-vă în cea mai puțin deschisă dintre oazele Ochișorului – în dormitor, acolo unde mulți dintre oaspeții noștri nu au acces. Dar cum interesul pentru amenajare primează, am documentat și transformările prin care a trecut cuibul de somn & visare. E cea mai ferită dintre încăperi, iar căldura, mirosul de lavandă și cel al lemnului vechi te învăluie de cum intri și sunt porția de terapie a multor seri. Da, am dormit și noi (pentru că ni s-a dat voie) în dormitorul lui Bogdan și e un cocon terapeutic.
Este și singura dintre încăperi al cărei tavan a rămas de paiantă (probabil prima cameră construită a casei vagon) – e o fericire și iarna, și vara, atât de bine păstrează căldura, respectiv răcoarea.
Dormitorul în 2015
Am intrat prima oară pe ușa secretă în 2012, când atmosfera era mai degrabă una misterioasă, cu accente englezești. Atunci, ca și acum, patul de aici era preferatul pisicilor. 🙂
În 2012
Prima transformare
Într-o bună zi de pe la sfârștiul lui 2014, ne amintim sigur că era înainte de weekend, Bogdan ne-a zis că nu-și mai suportă dormitorul. Bineînțeles că ne-am uitat la el ca și când ar fi încurcat borcanul de dulceață cu cel de pastile. Am încercat să-l tragem de limbă “păi cum, de ce, ce anume nu-ți place”, el îi dădea înainte că trebuie TOT schimbat. Fix în acel weekend a cumpărat și montat parchet, a pus tapetul cel nou, au apărut comoda albă înatlă și fotoliile (rezultatul schimbărilor survenite în alte spații) și, după vreo trei zile, dormitorul s-a dat peste cap și arăta așa…
A păstrat albastrul (atemporal) care nouă ne place atât de mult, a reintegrat o bună parte din accesorii, iar albul parchetului și tapetul marin îți dau senzația că a dublat spațiul, nu mai zicem cât de luminos a devenit.
3 zile ca să dai un suflu nou unei camere! Încercați (constant) asta acasă: pentru a schimba parchetul și tapetul chiar nu-ți trebuie mai mult. Bibilurile se mai fac și după. E terapie curată. 🙂
Ne-a fost destul de greu să publicăm acum aceste fotografii, pisicuțele care se jucau în dormitor în 2012 nu mai sunt cu noi. Dar, până la urmă, în viață totul e despre acceptarea schimbărilor, a anilor care trec, a tot ce, vrem nu vrem, se transformă sau chiar dispare.
Pregătiți pentru cum visăm la mare în 2018?
Dulapul de stejar, ce are cam o sută de ani, a stat o vreme și în bucătărie. Îi vine mult mai bine aici.
Un seif vintage pe post de noptieră
Marea schimbare au făcut-o recent grinzile din lemn, aplicate de Bogdan pe perete, și tăblia din scânduri recuperate, ce încălzesc atât de fain camera cu textura lor. Unde mai pui că vin din casa bunicilor, cu amintirile și energia lor.
Inițial, grinzile din lemn mi s-au părut prea masive și nu le prea vedeam peste tapet. Ei bine, îmi place să spun asta, Bogdan a avut dreptate. Am citit de curând un studiu (nu semnat de cercetători britanici) care vorbea despre starea de bine, măsurată prin indici fiziologici (tensiune, calitatea somnului), în încăperile cu texturi cât mai naturale – accentul cădea pe tăblia din lemn și prezența elementelor din lemn. Confirmăm, se simte.
În timpul ancorării grinzilor pe perete
În rest, vi-l lăsăm ghid pe motanul Nicolae, dormitorul e fief-ul lui.
Fotografii: Alex Boghian
