Creative Art by Anca Dușe. Visăm contra pandemiei.

Ne ocupăm mai mult de amenajări, de aceea abia mai avem timp să povestim ce descoperim în rest – orele lungi pe șantier și drumurile între magazine lasă timp doar de un vin rece băut agale seara… (mai nou doar) acasă. Dar tot timpul suntem cu ochii pe ce apare nou în preajmă și facem tot posibilul ca măcar la capitolul accesorii să strecurăm în proiecte creații locale și oameni faini de lângă.

Povestea cu creațiile de pus în ramă ale Ancăi Dușe e așa: în perioada carantinei m-am delectat cu creațiile ei foto, care compensau cu câte o evadare și o reverie în condițiile unei izolări cu vești negre spre gri. Mă bucuram de fiecare dată când mai posta ceva. După carantină, când s-au aglomerat lucrurile, nu am apucat să-i scriu.

Imaginile mi-au rămas însă în minte și cum pare că începem din nou să intrăm într-o zonă de gri spre negru, am zis că ar fi fain să le arătăm și altora în căutarea unor posibile evadări și visări atât de necesare. Unde mai pui că ar da tare bine pe pereții de acasă.

Anca lucrează în turism, însă a terminat Artele. Primul lucru pe care-l vei vedea pe site-ul ei sunt fotografii din toate colțurile lumii. Poveștile de călătorie stau frumos pe unanhaihui.ro. În martie însă a călătorit mai mult din livingul de acasă prin compoziții ce prindeau aripi în locul avioanelor, trenurilor… Știm, sună cunoscut. Admirația personală vine și pentru capacitatea ei de a se replia într-o perioadă când mulți luptam cu emoții și incertitudini încercând să clădim un altceva, un altfel.

De la distanță, am luat-o pe Anca la întrebări despre al ei Creative art.

Cochetai de ceva timp cu ideea asta, iar carantina ți-a dat timpul necesar să o explorezi?

Anca: Am terminat Liceul de Arte Plastice N. Tonitza și apoi m-am îndreptat către Facultatea de Istoria și Teoria Artei, de teamă că nu eram suficient de talentată ca să merg mai departe cu creația. Și chiar așa era, nu-i vorba că am evaluat greșit! 🙂
După mulți ani de lucru în turism, fără vreo mare legătură cu ce am studiat, a venit perioada aceea atipică (martie), în care cererea de pachete turistice s-a prăbușit brusc, la fel ca și activitatea departamentului meu de suport. Au rămas pe baricade colegii de la Vânzări, iar eu am avut, la fel de brusc și neașteptat, TIMP.

Îmi lipsea însă libertatea de mișcare cu care eram obișnuită – călătoream destul de mult înainte și scriam despre locurile vizitate pe www.unanhaihui.ro – așa că am început să documentez modul în care mi s-a “micșorat” universul și să văd ce pot face ca să aduc un strop de optimism în viața mea și, am sperat eu, și a altora.

Cât îți lua să creezi o astfel de imagine sau câte ședințe foto presupune o astfel de imagine? Am văzut și elemente fotografiate, și pe tine – dacă nu greșesc – în diferite posturi.

Anca: Am început pe un colț de mobilier pe care îl împărțeam cu televizorul și în prezent tot acolo mă desfășor. Fiecare proiect este unic și timpul necesar realizării lui variază destul de mult. Cred că cea mai mare eficiență am avut-o când am terminat totul într-o zi. La polul opus, am lucrat 3 sau 4 zile la imaginea cu bujorii.

Documentez procesul creativ al fiecărei imagini și îl public pe Stories. Din păcate ele sunt vizibile doar 24 de ore, dar etapele sunt, în mare, următoarele:

• desenez schița inițială, pe hârtie – deh, sunt tributară formației mele “artistice”
• adun apoi elementelele de decor. Mă orientez și în funcție de sezon, de ce găsesc în piață și la floraria de lângă casă. Opțiunile sunt nenumărate.
• construiesc natura statică ce se transformă în cadrul poveștii, etapă care îmi ia de la câteva zeci de minute, la ore bune. Mă joc cu detaliile, umbrele și lumina naturală până când sunt mulțumită de rezultat și fotografiez scena.
• ultima parte este cea mai “dubioasă”. Amuzant-dubioasă, pentru că presupune adăugarea unui personaj care să pozeze în diferite ipostaze, în aceeași lumină, astfel încât să se integreze natural în poveste. Și cum nu aveam la îndemână prea multe opțiuni, personajul am fost eu. Mi-ar plăcea să mai variez, însă. 🙂
• după multe cadre trase, pentru compoziția finală aleg fotografiile care mi se par cele mai reușite și le combin. Suprapun astfel personajul peste natura statică și, uneori, adaug elemente fotografiate individual. Folosesc Lightroom-ul și Photoshop-ul pentru această etapă. Cum nu sunt vreo expertă în Photoshop, îmi ia foarte mult etapa de procesare. De aceea încerc ca imaginile să arate cât mai finite încă de când le fotografiez, astfel încât să muncesc mai puțin în faza de procesare.

Sunt și elemente luate de-a gata, pentru un ușor spice-up?

Anca: Da, stropii de apă și, într-un cadru, am adăugat niște libelule. Stropii de apă sunt greu de fotografiat în living-room – am niște accidente grave la activ și mobila a avut de suferit – și, mai ales, greu de decupat apoi în Photosohop, pentru o persoană care nu cunoaște bine capabilitățile acestui program. Pentru insecte, mă bate gândul să achizitionez un insectar…