“A construi – A realiza o construcție de proporții, care necesită lucrări numeroase și complexe”. (Dexonline)
Acțiunea care lipsește cel mai adesea din prezentul cam știrbit de sens.
“Omul sfințește locul.”
Zicală populară de care ne-ar plăcea să ne lovim mai des, în sensul constructiv al expresiei.
Vizita la Castelul familiei Kálnoky, din Micloșoara (Covasna), restaurat și deschis publicului în toamna lui 2016, a însemnat întâlnirea cu omul și proiectul care au schimbat multe pentru comunitatea de aici. Și asta pentru că a construi responsabil, cu scop și sens, ținând seama de toate detaliile care dau valoare unui astfel de demers, e sinonim cu a transforma un întreg loc.
Casele de oaspeți din Micloșoara și casa de vacanță a Prințului Charles, din Valea Zălanului, sunt toate proiecte de restaurare de care a avut grijă contele Tibor Kálnoky, moștenitorul familiei care, acum aproape 400 de ani, construia la Micloșoara un conac de vânătoare, ce, după alte adăugiri arhitecturale, devenea în secolul XIX un mic castel dichisit, cu parc englezesc.
Erau vremurile în care Kálnoky István scria pe frontonul casei de piatră: Non est mortale quod opto – Ceea ce doresc este nemuritor. Lucrurile erau făcute să dăinuie, a construi responsabil în prezent era sinonim cu proiectarea unui viitor sigur, stabil, bun.
“Non est mortale quod opto” stă scris deasupra ușii ce dă în balconul lateral al castelului.
Casele de oaspeți din Micloșoara și Valea Zălanului sunt, pentru noi, perla coroanei din #ținutulconacelor – Covasna. Sunt cele mai cunoscute și printre turiștii străini, datorită vizitelor constante ale Prințului Charles în zonă, iar câteva zile petrecute în interioarele restaurate impecabil și racordate discret confortului de secol XXI te reconectează la liniștea interioară, la tot ce are mai calm natura și la tot ce are mai cald o comunitate. Oamenii locului desăvârșesc proiectul contelui Kálnoky, cu ei te plimbi pe dealuri, ei îți pregătesc masa, ingredientele incredibil de gustoase de la ei vin, ei dansează duminica seara, așa cum o fac la căminul cultural încă viu din sat.
Așa realizezi că noblețea stă în a nu-i umbri pe ceilalți, în a le reda demnitatea și a le da un rol în povestea ta, speranța unei vieți mai bune, un sens. Non est mortale quod opto.
Contele Tibor Kálnoky
Nu am avut cum să nu ne identificăm, de la înălțimea chiar dacă în foarte mic a poveștii noastre, cu pasiunea pentru salvarea caselor vechi, cu dragostea pentru detalii, cu respectul și implicarea permanentă în a construi responsabil. Nu întâmplător am ales acest subiect și nu l-am fi abordat pe larg dacă nu ne-am fi regăsit în poveste. Contele Kálnoky este un exemplu, cu atât mai rar în prezentul sinuos, al nobilului care ridică standardele comunității, modelându-i valorile.
În toamna lui 2016 am petrecut câteva zile în casa de vacanță a Prințului Charles din Valea Zălanului și am vizitat și casele salvate de conte în Micloșoara. Pe atunci, castelul familiei Kálnoky nu era complet gata, dar am intrat în încăperile-i impresionante. Vara trecută, Alex (Boghian), prietenul nostru și fondator ochisoru.ro, a revenit pentru a fotografia toate spațiile castelului, devenit Muzeul Vieții Transilvănene. Nu doar că apreciem, dincolo de legătura subiectivă, fotografiile lui Alex, dar ne bucurăm să vedem finalizat acest proiect grandios, care se măsoară în ani de restaurare… manuală, respectarea tehnicilor de lucru vechi și implicarea meșteșugarilor din zonă.
În paranteză fie spus, în timpul ședinței foto extinse, Alex a apucat să-i arate contelui, în timp ce acesta îi prezenta castelul salvat, Ochișoru salvat de Bogdan – minusculul nostru “castel” în care ne retragem să ne refacem echilibrul zilelor în oraș. Așadar, povestea își întinde, nebănuit, firele de la un King of the Castle la altul, cuprinși fiecare de fațete diferite ale aceluiași prezent.
Latura estică a castelului se deschide spre parcul englezesc – și el în continuă refacere. Își poartă din nou cu eleganță influența vieneză, căpătată în urma unei călătorii a unuia dintre membrii familiei, care a adus la Micloșoara decorul fațadei preferate din Viena.
Un muzeu subiectiv
Castelul Kálnoky este acum, după ani de restaurare (poți vedea aici cursul lucrărilor), un muzeu – nu doar unul al familiei, ci și al Vieții Transilvănene. Și aici atingem un alt punct care ne-a atras. Nu e vorba de viața agrară transilvăneană, de un muzeu al uneltelor, ustensilelor și al pieselor vechi de tot felul găsite în zonă. Ci de reconstituirea vieții nobililor transilvăneni, cu toate rituarilurile ei, cu Salnul de Gală și Camera Doamnei, Camera Stăpânului și Camera Pianului. Apropo de pian, este un Streicher original, același model pe care îl folosea Johannes Brahms.
De aceea castelul îți dă senzația unei alte case de oaspeți, doar că mult mai mare. Nu poți însă înnopta aici, dar poți veni în vizită, participa la diversele evenimente pe care le găzduiește – de la evenimente culturale, concerte, lansări de carte, la evenimente private, și poate (îți dorim) vei prinde și un ospăț renascentist în cramă – pivnița castelului.
Piesele datează începând din secolul XVII până în secolul XX. Majoritatea pieselor sunt din depresiunea Baraoltului, colecționate de către contele și contesa Kálnoky. Există piese în muzeu care au fost donate și există și piese care au fost împrumutate de la Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe.
Colțul nostru preferat din Camera Doamnei. Dacă ar fi să estimăm timpul scurs de la găsirea pieselor, la documentarea și restaurarea lor, s-ar face aproximativ 10 ani. Însă, de fapt, contele colecționează piese cu istorie, le caută îndelung și le restaurează de când s-a întors în România, anii ’90.
Detalii cusute în colțul de brodat și citit.
Evenimente private la castel
Castelul este în sine o descoperire arhitecturală, pe lângă familiarizarea cu ritualurile și obiectele ce compuneau viața nobililor din Transilvania, între secolele XVII – XIX. Vei avea senzația explorării unui spațiu destul de personal și nici nu are cum să fie altfel. Dar ceea ce ne-a făcut să revenim cu întrebări la gazdele noastre a fost participarea și expunerea castelului nu doar la târguri internaționale de turism, cea mai recentă fiind în Suedia, ci și la târguri de nunți. Pam Pam!
Așadar, dacă visezi cu adevărat la o nuntă ca-n povești, la castel, e bine să știi că visul devine realitate în Covasna. Că te vei găti în două camere special amenajate pentru mire și mireasă în castel, că poți avea o ședință foto aici sau întreaga petrecere. Sunt pregătiți să primească până la 250 de invitați, să pună la cale un garden party asezonat cu muzică locală… E de ajuns să vezi atmosfera de seară, când se aprind luminile, ca să începi să-ți dorești măcar o cină aici.
Dar nu e vorba doar despre evenimente atât de private:
În pivnița castelului putem organiza cine, conferințe, teambuilding-uri, cu până la 80 de persoane. De asemenea, tot în pivniță am deschis primăvara aceasta o cafenea și un shop, de unde pot fi achiziționate obiecte specifice zonei (n.r.: covoarele țesute manual, pe care le vezi în camerele caselor restaurate, au și site dedicat).
Putem organiza seri cu cine renascentiste și în aer liber, nu doar în pivnița castelului, dar depindem de vreme. Iar meniul renascentist va fi asezonat cu muzică din acea perioadă.
Piese restaurate local
Este genul de muzeu în care nouă cel mai sigur ar fi să ni se pună cătușe. 😁 Nu am rezistat și ne-am plimbat mâinile pe uși, clanțe refăcute impecabil, ca acum câteva sute de ani, scaune și cahle. Sobele restaurate și pe alocuri reconstruite sunt un spectacol în sine. Toate piesele au fost recondiționate manual de meșteșugari locali, iar cahlele și sobele sunt opera domnului Peter Alpar, restaurator din Bicfalău.
În perioada renovării au fost găsite rămăsițe de ceramică, după care au fost lucrate sobele, manual.
Drumeții, vizite la meșteșugari, workshop-uri
Să nu crezi că odată cazat în casele de oaspeți și după turul ghidat al castelului, activitățile s-au încheiat. Din contră, abia încep. Pe lângă turele cu bicicleta ce leagă casele de oaspeți, poți merge în vizită la meșteșugarii din zonă. În Vârghiș, la familia Suto, care sculptează în lemn; la Filia vezi cum sunt țesute covoarele; în Micloșoara mergi la fierarul satului, de la care noi încă mai păstrăm un mare cui; în Bâțanii Mici vezi Moara cu apă; iar în Pădurea din Filia îți dai întâlnire cu urșii, din observator; sau mergi la Peștera Mare de la Merești și pe Cheile Vârghișului.
La castel și la casele de oaspeți organizăm mici workshop-uri ținute de “specialiști” ai locului: coacerea colacului secuiesc sau împâslitul lânii și vopsitul pe lemn, cu motive tradiționale folosite în decorarea mobilierului.
Din vizita noastră la fierarul din Micloșoara
Însă ce nu e de ratat în #ținutulpădurilor sunt plimbările cu frumoșii cai de care are grijă fundația contelui. Un video ce nu mai are nevoie de alte explicații:
Câteva detalii de final, care să vă deschidă altfel perspectivele.
Fotografii: Alex Boghian
Mai multe detalii și imagini ale Muzeului Vieții Transilvănene găsiți pe site & pagina de facebook. Iar pentru evenimente scrieți la evenimente.kalnoky@gmail.com.
Pentru rezervări la Casele de oaspeți restaurate de conte în Micloșoara și Valea Zălanului, găsești info aici.
Despre cel mai fain Spa din Covasna, aproape de castel și de casele de oaspeți, ți-am povestit aici.
